Spiritualitate

     Spiritualitatea are un sens diferit pentru fiecare dintre noi, se pare. O definitie standard ar putea fi:"Un sentiment al sensului si al scopului; un sentiment de sine si al unei relatii cu "ceva ce ceea ce este mai mare decat ea insasi'".
     In prezent, Religia si Misticismul par sa aiba monopolul spiritualitatii. Religia teistica deseori se refera la o 'relatie cu Dumnezeu' sau creatorul divin, o relatie spirituala, in timp ce Misticismul deseori ofera o relatie cu o forta a unei puteri 'supernaturale'. Concluzia este ca, aproape universal, spiritualitatea are de-a face cu o 'relatie' la un nivel sau altul. in cele mai multe perspective, ea este asociata cu 'locul' sau 'scopul' unei persoane in viata... indiferent care ar putea fi acesta.
     Pe cat de subiective pot fi acestea, incepem sa recunoastem schimbarile acestor notiuni, pentru progresul social ce tinde sa taie o cale pentru intelegeri ce rezista testului de timp, durata. in lumea moderna, noi avem abilitatea sa ne uitam departe in trecutul nostru si sa examinam ce considerau ascensorii nostri 'real', si apoi sa comparam aceste idei cu ceea ce intelegem astazi. Multe 'practici spirituale' ce s-au extins in trecut, nu mai exista din cauza intelegerilor ce au venit in legatura cu privire la fenomenul natural. Ca un exemplu de baza, religiile de mai demult deseori 'sacrificau' animalele pentru anumite scopuri... acest lucru se intampla rar astazi, in calitatea relevantei ca un astfel de lucru s-a dovedit a fi fara rost in efectul dorit. De asemenea, oamenii foarte rar mai efectueaza 'dansuri de ploaie' cu scopul de a inluenta vremea. Astazi noi am inteles cum a fost creata structura vremii, si ca practicile rituale nu au nici un efect asupra sa.
     Similar, ideea de 'rugaciune' catre un Dumnezeu pentru o anumita cerere, statistic s-a dovedit ca are un efect redus asupra unui rezultat, sa nu mai vorbim de o dovada care sa sustina o persoana Creatoare , care nu exista in nici o cale stiintifica... deseori este derivata dintr-o speculatie si traditie literara istorica.
     Stabilirea Religiei, din multe puncte de vedere, pare a fi inradacinata intr-o intelegere gresita a proceselor vietii. in instanta, ea reprezinta o imagine a lumii care deseori pune oamenii intr-un alt nivel decat alte elemente ale naturii. Acest 'egoism spiritual' a dus la conflicte dramatice intre generatii, nu doar intre fiintele umane, dar inadvertent intre noi si mediul in sine.
     Cu toate acestea, in timp, stiinta a aratat cum fiintele umane sunt supuse acelorasi forte ale naturii. Noi am invatat ca impartim aceeasi structura atomica ca si copacii, pasarile, si orice alta forma de viata. Noi am invatat ca nu putem trai fara elementele naturii... avem nevoie de aer proaspat pentru a respira, de mancare pentru a manca, de energia solara etc. Cand intelegem aceasta relatie simbiotica a vietii, incepem sa vedem in masura in care 'relatiile' sunt legate, ca relatia noastra cu planeta este cea mai importanta si mai profunda. Mediul prin care acest lucru este exprimat, este stiinta, pentru ca Metoda stiintifica ne-a permis introspectia in aceste procese naturale, deci putem intelegem mai bine cum noi ne-am 'potrivit' cu acest sistem de viata, ca un tot unitar.
     Acest lucru poate fi numit trezirea 'spirituala'.
     Aceasta realizare, care a venit de la stiinta, este ca oamenii nu sunt diferenti de nici o alta forma a naturii, in timp ce integritatea noastra este doar, la fel de buna ca integritatea mediului nostru, din care noi suntem o parte. Aceasta intelegere prezinta o infatisare diferita a lumii 'spirituale', pentru ca forteaza ideea interdependentei si conexiunii, ca baza.
     Interconectarea intregii vieti este de necontestat in sensul cel mai de baza, si reprezinta aceasta 'relatie' perpetuala a inteconectivitatii totale care nu este realizata total de catre societate, in ansamblu. Astfel, modelele noastre ale conduitei si perceptiei sunt in mare masura in afara naturii insasi, si prin urmare, distrugatoare.
     Natura insasi este profesorul nostru, si institutiile noastre sociale si filozofice ar trebui sa fie derivate din aceasta intelegere 'spirituala' fundationala si invariabila.
     Cu cat se extinde mai repede aceasta trezire spirituala, cu atat va deveni societatea mai sanatoasa, pasnica, si productiva.